Rezultate secundare (Bădăran):
Parte de vorbire: adv.
Origine: (bădăran + -ește)
1. în felul bădăranului; ca bădăranii; grosolan, mahalagește, mitocănește.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. béotisme)
1. caracter beoțian, lipsă de gust pentru disciplinele intelectuale; nivel intelectual scăzut din cauza lipsei de gândire critică.
2. lipsă de gust, de preocupări intelectuale; vulgaritate, bădărănie; caracter rudimentar în stil şi în limbă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rusticité)
1. caracterul a ceea ce este rustic, a ceea ce se referă la viața și manierele rurale; (rar) rusticism.
2. (depr.) lipsă de delicatețe, de bune maniere; bădărănie, grosolănie.
3. capacitatea de rezistență a unei plante sau a unui animal la intemperii.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (țăran + -oi)
1. (fam.) augmentativ al lui țăran; țăran (corpolent, solid).
2. (depr.) persoană lipsită de educație, de maniere; om bădăran, mitocan, mojic.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (prost + -ește)
1. ca un prost; în mod prostesc; stupid.
2. ca un mojic, ca un bădăran.
3. (înv.) în limba simplă, populară; cu simplitate.
4. (cu sens atenuat) fără o justificare logică.
5. (expr.) a râde ~ = a râde fără motiv sau atunci când nu trebuie.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (bădăran + -ește)
1. în felul bădăranului; ca bădăranii; grosolan, mahalagește, mitocănește.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + cioplire)
1. faptă, vorbă, atitudine de om necioplit; lipsă de rafinament în comportări; bădărănie, grosolănie.