baiaderă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bayadère, port. bailadeira)

1. dansatoare indiană care execută dansuri rituale sau laice.

baian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. baian)

1. s. m. cântăreț de balade rus sau ucrainean.
2. s. n. armonică de mână, cu butoni în loc de clape.

baieu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. boyau)

1. bandaj al roții unei biciclete de curse conținând în anvelopă o cameră subțire de cauciuc.

bain-marie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bain-marie)

1. fel de a fierbe ori de a coace ușor un aliment, un corp, constând în a plasa recipientul în care este conținut în apa ce se încălzește direct.

bainită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bainit)

1. constituent structural al oțelurilor, prin transformarea austenitei.

baion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. baion)

1. dans modern brazilian, de origine populară; melodia corespunzătoare.

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.

anagnost

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anagnoste)

1. (la romani) sclav însărcinat să facă lectură în timpul mesei sau al băii, să copieze manuscrise etc.

armă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arma)

1. unealtă, mașină care servește pentru atac sau apărare.
2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.
3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.
4. categorie de trupe din forțele armate corespunzând unei activități specializate.
5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.

atramentare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Atramentverfaren)

1. tratament termochimic al pieselor de oțel prin încălzire în baie cu soluție de fosfat de fier și de mangan.

azer, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. azéri)

1. I. legat de Azerbaidjan, de limba, oamenii și cultura sa; azerbaidjan.
2. II. persoană care face parte din populația de bază a Azerbaidjanului sau care este originară de acolo; azerbaidjan.

azerbaidjan, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (după fr. azerbaïdjanaise)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Azerbaidjan; azer.
2. (s. f.) limbă turcă din familia altaică, vorbită de azerbaidjeni.