Rezultate secundare (Ba,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (necunoscută)
1. (bot.) arbust din familia oleaceelor, foarte ramificat, cu flori albe dispuse în raceme foarte parfumate, cu boabe negre și care se cultivă ca arbust decorativ; lemn câinesc (Ligustrum vulgare).
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (din limb)
2. a descărca pe alte vase o parte din încărcătura unei nave, pentru a-i permite să navigheze în ape de mică adâncime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amibe)
1. protozoar unicelular fără membrană, dintr-o masă protoplasmatică, cu pseudopode.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. enrober)
1. a acoperi cu un strat protector; a îngloba.
2. a amesteca un material granular cu un liant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + trombă)
1. trombă (1) marină descendentă, vârtej, sorb gigantic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. approbare)
1. a încuviinţa o acţiune, o părere etc.; a-şi da consimţământul, a fi de acord.
2. a rezolva favorabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)
1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.