badijona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. badigeonner)

1. a unge cu o doctorie un organ sau o parte a corpului.
2. a unge trunchiul unui pom cu o soluție specială împotriva insectelor.
3. a acoperi o șosea asfaltată cu un strat de produs bituminos.

badijonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. badigeonnage)

1. acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonare, (rar) badijonat.
2. metodă care constă în acoperirea unui organ sau a unei părți a corpului cu o substanță farmaceutică.
3. ungere a trunchiului unui pom cu o soluție împotriva insectelor.
4. acoperire a unei șosele asfaltate cu un strat bituminos (sau cu o soluție impermeabilă).

badijonat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (badijona)

1. (despre organe sau părți ale corpului) care a fost uns cu un medicament.
2. (despre trunchiul unui pom) care a fost uns cu o soluție împotriva insectelor.
3. (despre șosele asfaltate) care a fost acoperit cu un strat bituminos (sau cu o soluție impermeabilă).

badijonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. badigeonnage)

1. acțiunea de a (se) badijona și rezultatul ei; badijonare, (rar) badijonat.
2. metodă care constă în acoperirea unui organ sau a unei părți a corpului cu o substanță farmaceutică.
3. ungere a trunchiului unui pom cu o soluție împotriva insectelor.
4. acoperire a unei șosele asfaltate cu un strat bituminos (sau cu o soluție impermeabilă).

colutoriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collutoire)

1. preparat de consistență vâscoasă, antiseptic sau antibiotic, în stomatologie, pentru badijonarea gingiilor și a pereților interni ai gurii.

pensula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (pensulă)

1. a întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, lac etc.; a colora cu pensula.
2. (med.) a badijona.

pensulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pensula + -ţie)

1. acțiunea de a pensula și rezultatul ei; badijonare, pensulare.
2. întindere cu pensula a unui strat de vopsea, lac; pensulare.
3. (prin ext.) mod specific în care aplică culoarea un pictor; pensulă.
4. (med.) acțiunea de a badijona cu o pensulă; badijonare cu o pensulă.

pensulare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pensula)

1. acțiunea de a pensula și rezultatul ei; badijonare, pensulație.
2. întindere cu pensula a unui strat de vopsea, lac; vopsire sau colorare cu pensula; pensulație.
3. (med.) acțiunea de a badijona cu o pensulă; badijonare cu o pensulă.