OK
X
pomelă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. paumelle)
1.
balama
în
jurul
căreia
pivotează
o
ușă
ușoară,
un
volet.
șarnieră
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. charnière)
1.
mic
dispozitiv
metalic
compus
din
două
piese
articulate
între
ele
pe
un
ax,
una
putând
fi
prinsă
pe
un
cadru
fix,
iar
cealaltă
pe
o
piesă
mobilă,
cu
scopul
de
a
permite
acesteia
o
mișcare
de
închidere
și
deschidere;
balama,
țâțână.
2.
articulația
celor
două
valve
ale
cochiliei
unui
lamelibranhiat.
3.
punct
de
joncțiune
al
unui
sistem
de
fortificații.
4.
regiune
în
care
se
racordează
cele
două
flancuri
ale
cutei
unui
strat
geologic.
5.
bandă
de
hârtie
gumată,
îndoită
în
formă
de
V,
cu
care
se
fixează
mărcile
poștale
în
albume.
triptic
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. triptyque)
1.
(ant.)
ansamblu
de
trei
tăblițe
prinse
între
ele
cu
balamale,
care
se
închideau
ca
o
carte.
2.
tablou
din
trei
părți
prinse
cu
balamale
pe
care
sunt
pictați
sfinți
sau
sunt
scrise
numele
donatorilor
etc.
3.
document
din
trei
foi
cuprinzând
aceleași
indicații,
care
oferă
posibilitatea
de
a
se
face
mai
multe
călătorii
într-o
țară
străină.
4.
(fig.)
ansamblu
din
trei
părți
distinctive.
închide
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. includere)
1.
tr.
a
mișca
(din
balamale)
o
ușă,
o
fereastră,
un
capac
etc.,
astfel
încât
să
acopere
o
deschizătură
corespunzătoare.
2.
a
încuia
(cu
cheia,
cu
zăvorul);
a
zăvorî.
3.
(cu
privire
la
spații
sau
încăperi)
a
acoperi,
a
astupa
deschizătura.
4.
(cu
privire
la
instituții,
întreprinderi,
localuri)
a
întrerupe
activitatea
(periodic,
potrivit
orariului
stabilit);
p.
ext.
a
înceta
activitatea,
a
desființa.
5.
a
încheia
o
activitate,
a-i
pune
capăt.
6.
(cu
privire
la
ființe)
a
așeza
într-un
spațiu
închis,
a
izola
de
lume,
a
răpi
(cuiva)
libertatea.
7.
(cu
privire
la
locuri,
terenuri,
curți)
a
îngrădi,
a
împrejmui
(spre
a
delimita
sau
spre
a
opri
accesul).
8.
(cu
privire
la
căi
de
comunicație)
a
pune
un
obstacol
(care
oprește
trecerea);
a
bara.
9.
fig.
a
cuprinde,
a
conține.
10.
refl.
(despre
răni)
a
se
cicatriza.
11.
a
se
retrage,
a
se
izola.
12.
a
se
înfunda.
13.
(despre
cer,
p.
ext.
despre
vreme)
a
se
întuneca,
a
se
înnora.
14.
(despre
obiecte
colorate)
a
căpăta
o
nuanță
mai
întunecată.
15.
a
~
cu
cheia
(sau
cu
lacătul)
=
a
încuia.
16.
a
~
cartea
(sau
caietul)
=
a
împreuna
toate
foile
unei
cărți
(sau
ale
unui
caiet)
într-un
singur
tot.
17.
a
~
paranteza
=
a
pune,
în
scris,
partea
a
doua
a
semnului
parantezei,
la
locul
cuvenit;
fig.
a
termina
o
digresiune
introdusă
în
cursul
unei
vorbiri
sau
al
unei
scrieri.
18.
a
~
gura
=
a
apropia
buzele
și
fălcile
una
de
alta.
19.
a
~
cuiva
gura
=
a
face
pe
cineva
să
tacă,
a
pune
capăt
obiecțiilor
sau
protestelor
cuiva.
20.
a
~
ochii
=
a)
a
coborî
pleoapele
acoperind
globii
ochilor;
b)
a
se
preface
că
nu
observă,
a
trece
cu
vederea,
a
admite
compromisuri;
c)
(mai
ales
în
construcții
negative)
a
dormi;
d)
a
muri.
21.
a
~
(cuiva)
ochii
=
a
fi
lângă
cineva
în
ceasul
morții,
a-i
da
(cuiva)
ultimele
îngrijiri.
22.
(refl.)
a
i
se
~
(cuiva)
ochii
=
a-i
fi
(cuiva)
tare
somn,
a
cădea
de
somn.
ginglimoid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. ginglymoïde)
1.
(anat.)
care
este
în
formă
de
ginglim.
2.
(despre
articulații
anatomice)
în
formă
de
țâțână
sau
de
balama.
ginglim
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. ginglyme)
1.
(anat.)
articulație
a
oaselor
în
formă
de
balama,
precum
cea
a
cotului.