Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paumelle)
1. balama în jurul căreia pivotează o uşă uşoară, un volet.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. charnière)
1. mic dispozitiv metalic compus din două piese articulate între ele pe un ax, una putând fi prinsă pe un cadru fix, iar cealaltă pe o piesă mobilă, cu scopul de a permite acesteia o mișcare de închidere și deschidere; balama, țâțână.
2. articulația celor două valve ale cochiliei unui lamelibranhiat.
3. punct de joncțiune al unui sistem de fortificații.
4. regiune în care se racordează cele două flancuri ale cutei unui strat geologic.
5. bandă de hârtie gumată, îndoită în formă de V, cu care se fixează mărcile poștale în albume.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. triptyque)
1. (ant.) ansamblu de trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte.
2. tablou din trei părți prinse cu balamale pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise numele donatorilor etc.
3. document din trei foi cuprinzând aceleași indicații, care oferă posibilitatea de a se face mai multe călătorii într-o țară străină.
4. (fig.) ansamblu din trei părți distinctive.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. includere)
1. tr. a mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc., astfel încât să acopere o deschizătură corespunzătoare.
2. a încuia (cu cheia, cu zăvorul); a zăvorî.
3. (cu privire la spații sau încăperi) a acoperi, a astupa deschizătura.
4. (cu privire la instituții, întreprinderi, localuri) a întrerupe activitatea (periodic, potrivit orariului stabilit); p. ext. a înceta activitatea, a desființa.
5. a încheia o activitate, a-i pune capăt.
6. (cu privire la ființe) a așeza într-un spațiu închis, a izola de lume, a răpi (cuiva) libertatea.
7. (cu privire la locuri, terenuri, curți) a îngrădi, a împrejmui (spre a delimita sau spre a opri accesul).
8. (cu privire la căi de comunicație) a pune un obstacol (care oprește trecerea); a bara.
9. fig. a cuprinde, a conține.
10. refl. (despre răni) a se cicatriza.
13. (despre cer, p. ext. despre vreme) a se întuneca, a se înnora.
14. (despre obiecte colorate) a căpăta o nuanță mai întunecată.
15. a ~ cu cheia (sau cu lacătul) = a încuia.
16. a ~ cartea (sau caietul) = a împreuna toate foile unei cărți (sau ale unui caiet) într-un singur tot.
17. a ~ paranteza = a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei, la locul cuvenit; fig. a termina o digresiune introdusă în cursul unei vorbiri sau al unei scrieri.
18. a ~ gura = a apropia buzele și fălcile una de alta.
19. a ~ cuiva gura = a face pe cineva să tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor cuiva.
20. a ~ ochii = a) a coborî pleoapele acoperind globii ochilor; b) a se preface că nu observă, a trece cu vederea, a admite compromisuri; c) (mai ales în construcții negative) a dormi; d) a muri.
21. a ~ (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în ceasul morții, a-i da (cuiva) ultimele îngrijiri.
22. (refl.) a i se ~ (cuiva) ochii = a-i fi (cuiva) tare somn, a cădea de somn.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. ginglymoïde)
1. (anat.) care este în formă de ginglim.
2. (despre articulații anatomice) în formă de țâțână sau de balama.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ginglyme)
1. (anat.) articulație a oaselor în formă de balama, precum cea a cotului.