balon (2)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (balon/zaid/)

1. pardesiu de ploaie confecționat din balonzaid.

balon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballon)

1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai ușor decât aerul, la care este atașată o nacelă.
2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.
3. bășică de cauciuc foarte subțire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.
4. minge (de fotbal, de baschet etc.).
5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcațiile de regate.
6. înveliș transparent sau translucid, etanș, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.
7. vas de formă sferică pentru anumite reacții chimice (de laborator).

balona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ballonner)

1. tr., refl. a (se) face, a deveni ca un balon; a (se) umbla.
2. refl. a i se umfla cuiva abdomenul (datorită acumulării de gaze în intestine).

balonaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (balon + -aj)

1. lățime a secțiunii transversale a unui pneu, aflat sub presiune maximă.

balonaș

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (balon + -aș)

1. diminutiv al lui balon; balon (mic).

balonet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballonnet)

1. cameră de gaz la un dirijabil, care, prin umflare și dezumflare, menține echilibrul în timpul zborului.
2. flotor la extremitățile aripilor unui hidroavion.

aerostat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérostat)

1. balon umplut cu un gaz mai ușor decât aerul.

ascensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascension, lat. ascensio)

1. mișcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălțare (cu balonul).
3. (fig.) creștere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizație politică.

balast

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. ballast)

1. lest (nisip, pietriș) care asigură stabilitatea unei nave, a unei mașini agricole sau reglarea altitudinii unui balon.
2. compartiment etanș al unui submarin care asigură scufundarea sau ridicarea submarinului la suprafață.
3. (fig.) ceea ce este inutil, de prisos.
4. strat de pietriș folosit ca pat pentru așezarea traverselor unei linii ferate; amestec de pietriș și de nisip la diferite construcții.

balon (2)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (balon/zaid/)

1. pardesiu de ploaie confecționat din balonzaid.

balona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ballonner)

1. tr., refl. a (se) face, a deveni ca un balon; a (se) umbla.
2. refl. a i se umfla cuiva abdomenul (datorită acumulării de gaze în intestine).

balonzaid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Ballonseide)

1. țesătură impermeabilă din bumbac, mătase sau plastic; confecții (pentru bărbați și femei) realizate din acest material.
2. haină de ploaie confecționată dintr-un astfel de material; balon.
3. (var.) balonseide, balonzaide.