balsam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. balsamo, lat. balsamum)

1. rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie.
2. (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător.
3. (fig.) alinare, consolare.

autobalsam

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (auto- + balsam)

1. soluție grafitată pentru lustruitul mașinilor; unguent pentru mașini.

balsam de Canada

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT balsamum canadense
2. FR baume du Canada
3. EN Canada balsam
4. DE Kanadabalsam
5. RU кaнaдский бaльзaм
6. HU kanadabalzsam

balsamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balsamique)

1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.

balsamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balsamine)

1. plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice sau pestrițe, la subsuoara frunzelor.

balsaminacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. balsaminacee)

1. familie de plante erbacee cu frunze întregi și flori zigomorfe, hermafrodite: balsamina.

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.

balsamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. balsamique)

1. care conține balsam; parfumat cu balsam sau evocând mirosul de balsam.
2. care ține de balsam, care se referă la balsam; (înv.) balsamiu.
3. care are o proprietate, virtute sau calitate analogă cu cea a balsamului.
4. (medicina) califică un medicament care este utilizat sau care este el însuși un balsam.
5. care calmează mucoasele inflamate și care frânează secrețiile abundente.
6. plantă ~ă = plantă care secretă balsam sau exală un miros plăcut.
7. oțet ~ = tip de oțet cu aromă dulce-acrișoară produs în Italia din must de struguri fiert.
8. (fig.) care vindecă bolile sufletului.

balsaminacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. balsaminacee)

1. familie de plante erbacee cu frunze întregi și flori zigomorfe, hermafrodite: balsamina.

cinamic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cinnamique)

1. acid ~ = acid din uleiul de scorțișoară, din balsamul de Peru etc.

copaier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. copayer)

1. arbore cu suc rășinos și balsamic din America și Africa tropicală.

criogenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cryogénie)

1. tehnica producerii temperaturilor foarte joase.
2. metoda îmbălsămării prin înghețare.