Rezultate secundare (Baltă,):
Parte de vorbire: s.f. (popular)
Origine: (bălțat + -ură)
1. pată de culoare deschisă la animale.
2. obiect colorat țipător, cu culori multe și neasortate, încărcat.
3. (rar) amestecătură de diverse culori care nu se armonizează; împestrițătură.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (cobalt)
1. a acoperi cu un strat de cobalt suprafaţa unui obiect metalic.
Parte de vorbire: vb. tr. (reg.)
Origine: (în- + balț)
1. a pune vălul pe capul miresei, a lega balțul pe capul miresei; a îmbrobodi, (reg.) a înhobota.
2. (var.) (reg.) a îmbălți, (reg.) a îmbălțui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barbet)
1. câine prepelicar, cu părul creţ, specializat în vânătoarea de baltă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bariolé)
1. însemnat cu benzi de culori asortate bizar; pestriţ, bălţat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (batraco- + -cultură)
1. creșterea broaștelor de baltă comestibile; ranicultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. bécasse)
1. pasăre migratoare de baltă, cu ciocul şi picioarele lungi, gustoasă; becaţină.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. équisétinées)
1. (botanică) termen folosit pentru a se referi la o categorie specifică de plante criptogame vasculare, care sunt organisme vegetale fără flori sau semințe (ex. criptogamă-de-baltă, calamites).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aigrette)
1. pasăre migratoare de baltă, albă, care are pe spate un mănunchi de pene ornamentale lungi.
2. mănunchi de pene sau de fire albe purtat în trecut de femei la pălării și de militari la chipiuri.
3. aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor.