Dictionar

Rezultate secundare (Banal):

Banal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. banal)

1. lipsit de originalitate; obişnuit, comun.


Banalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banalité)

1. caracterul a ceea ce este banal; platitudine.

2. lucru obişnuit, comun.


Banaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. banaliser)

1. tr., refl. a face devină, a deveni banal.


Banalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banalité)

1. caracterul a ceea ce este banal; platitudine.

2. lucru obişnuit, comun.


Banaliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. banaliser)

1. tr., refl. a face devină, a deveni banal.


Clişeu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cliché)

1. plată (film) fotografică impresionată de lumină, proba negativă a unei fotografii.

2. planşă, copia unui text, a unei figuri pentru imprimare.

3. (fig.) frază banală, expresie stereotipă; şablon.


Comun, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commun, lat. communis)

1. adj. care aparţine mai multora sau tuturor; care interesează pe mai mulţi sau pe toţi; obştesc.

2. (jur.) drept ~ = parte a dreptului cu aplicare generală; substantiv ~ = substantiv care serveşte la indicarea obiectelor de acelaşi fel; factor ~ = număr cu care se înmulţesc toţi termenii unei sume; divizor ~ = număr întreg cu care se împart exact mai multe numere întregi date; multiplu ~ = număr divizibil prin mai multe numere întregi date; numitor ~ = numitor care aparţine mai multor fracţii.

3. a face cauză cu cineva = a fi de partea cuiva.

4. obişnuit, normal, frecvent.

5. loc ~ = idee, lucru ştiut de toată lumea; banalitate.

6. mediocru, banal, de rând.

7. s. n. ceea ce aparţine tuturor sau mai multora; ceea ce este alcătuit pe baze obşteşti.

8. în ~ = laolaltă, împreună.

9. a ieşi din ~ = a se prezenta ca ceva aparte, neobişnuit.


Crepuscular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crépusculaire)

1. referitor la crepuscul.

2. slab luminat, abia vizibil.

3. (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecţie pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă şi un prozaism voit al expresiei.

4. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui.


Cultism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cultisme)

1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism.

2. greşeală de limbă a cărei origine o constituie dorinţa vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puţin banal.

3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă.