OK
X
banc 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. banc)
1.
depunere
de
aluviuni,
nisip,
pietriș
și
nămol
pe
fundul
mărilor,
lacurilor
și
al
fluviilor.
2.
aglomerare
de
pești
marini,
în
care
predomină
o
anumită
specie.
banc 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. banc)
1.
postament,
suport
care
susține
o
mașină-unealtă.
2.
masă
de
atelier
pe
care
se
fixează
piesele
de
prelucrat.
3.
instalație
pentru
încetarea
puterii
motoarelor.
4.
scândură
transversală
la
bărci,
ca
scaun
pentru
cei
care
trag
la
rame.
banc 3
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bank)
1.
numele
unui
joc
de
cărți.
2.
(fam.)
glumă
ieftină;
anecdotă.
bancă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. banca, fr. banque)
1.
instituție
financiară
care
efectuează
operații
de
plată
și
de
credit.
2.
~
de
emisiune
=
instituție
care
are
dreptul
să
emită
bancnote;
bilet
de
~
=
bancnotă.
3.
~
de
date
(sau
de
informații)
=
instituție
specializată
în
stocarea
și
furnizarea
de
informații
prelucrate
cu
ordinatorul;
~
de
organe
=
serviciu
într-un
spital
care
conservă
organe
anatomice
în
vederea
utilizării
lor
pentru
transplant.
bancă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bank)
1.
(la
jocul
de
cărți)
banii
puși
în
joc
de
cel
ce
ține
jocul.
bancă 3
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. banc, germ. Bank)
1.
piesă
de
mobilier,
cu
sau
fără
rezemătoare,
pe
care
pot
ședea
deodată
mai
multe
persoane.
2.
scaun
cu
pupitru
pe
care
stau
elevii
în
clasă.
3.
a
sta
în
~a
sa
=
a
fi
neutru,
a
sta
oasiv,
indiferent.
acreditiv
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1.
modalitate
de
plată
în
practica
comercială
prin
care
banca
cumpărătorului,
se
obligă
a
plăti
vânzătorului,
direct
sau
prin
intermediul
unei
bănci
corespondente,
o
anumită
sumă
de
bani.
2.
sumă
de
bani
depusă
de
cineva
la
o
casă
de
economii
și
consemnațiuni;
înscris
care
certifică
o
asemenea
depunere.
adresabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (adresabil + -itate)
1.
grad
de
solicitare.
2.
calitatea
de
a
se
adresa
unei
mase
largi.
3.
caracterul
a
ceea
ce
poate
fi
adresat.
4.
(marketing)
capacitatea
de
a
ajunge
la
un
individ
sau
grup
specific
în
timpul
unei
campanii.
5.
(informatică)
capacitatea
de
adresare
a
unui
banc
de
memorie.
agiotor
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. agioteur)
1.
persoană
care
face
agiotaj;
agent
de
bursă.
2.
bancher
specializat
în
comerțul
cu
titluri
publice
la
începutul
secolului
al
XVIII-lea.
analist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. analyste)
1.
specialist
în
analiza
matematică,
informatică,
economică,
psihologică
etc.
2.
(psihanaliză)
persoană
care
efectuează
o
analiză;
psihanalist.
3.
(inform.)
~
programator
=
specialist
care
selectează
metodele
de
utilizat
pentru
a
rezolva
o
problemă
pe
computer.
4.
(economie)
~
financiar
=
specialist
angajat
de
bănci,
societăți
financiare
sau
persoane
fizice,
care
este
însărcinat
cu
studierea
documentelor
financiare
emanate
de
companii
pentru
a
trage
concluzii
despre
solvabilitatea
acestora,
perspectivele
acestora
și
mișcarea
titlurilor
lor
în
bursă.
angajament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. engagement)
1.
obligație
luată
de
cineva
din
proprie
inițiativă;
promisiune
solemnă.
2.
obligație
asumată
în
scris
de
o
întreprindere
față
de
bancă.
3.
angajare
a
cuiva
într-un
loc
de
muncă.
4.
punere
a
pucului
sau
a
mingii
în
joc.
asdic
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. asdic, acronim engl. Allied Submarine Detection Investigation Committee)
1.
aparat
de
detectat
submarinele,
precum
și
bancurile
de
nisip
submarine,
bancurile
de
pești
et
cetera,
prin
ultrasunete;
sonar.