Rezultate principale (Bancnotă,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Banknote, fr. bank-note)
1. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă.
Rezultate secundare (Bancnotă,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. banca, fr. banque)
1. instituţie financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit.
2. ~ de emisiune = instituţie care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.
3. ~ de date (sau de informaţii) = instituţie specializată în stocarea şi furnizarea de informaţii prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. billet, it. biglietto)
3. mic imprimat care confirmă un drept (la un spectacol, de călătorie etc.).
4. ~ de bancă = bancnotă; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajează faţă de beneficiar să plătească o anumită sumă de bani, la scadenţă; cambie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupure)
1. tăietură; (parte dintr-un) articol, anunţ etc., tăiat dintr-un jurnal.
2. (fin.) bilet de hârtie, cu imprimare specială, emis ca bancnotă, bani de hârtie şi titluri de valoare (acţiuni şi obligaţiuni).
Parte de vorbire: s.f. (popular)
Origine: (sută + -ișoară)
1. diminutiv al lui sută; (pop., fam.) sutic.
2. bancnotă sau monedă de o sută de lei; (înv., fam.) sutar.