Rezultate principale (Bancruta,):
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (germ. bankrottieren)
1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banqueroute, it. bancarotta)
1. situaţie a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment.
Rezultate secundare (Bancruta,):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. banqueroutier)
1. persoană care a dat faliment; falit; bancrut.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere)
1. persoană care a suferit o bancrută (situație de insolvență și în special de incapacitate de plată); bancrutar.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (germ. bankrottieren)
1. a suferi o bancrută; a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș et cetera); a da faliment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. fallimento, germ. Falliment)
1. stare de insolvabilitate a unui comerciant sau bancher, a unei întreprinderi etc., recunoscută şi declarată de o instanţă judecătorească; bancrută.
3. a da ~ = a nu izbuti într-o acţiune.