Dictionar

Rezultate principale (Bandit,):

Bandit

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bandit, it. bandito)

1. persoană care face parte dintr-o bandă de răufăcători; gangster, brigand, tâlhar.

2. (fam.) persoană criminală, persoană care săvârșește acțiuni ilegale.

3. (fig.) persoană lacomă și fără scrupule; nemernic; ticălos; netrebnic.


Rezultate secundare (Bandit,):

Banditesc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (bandit + -esc)

1. de bandit; propriu bandiților; tâlhăresc, gangsteresc.


Banditește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (bandit + -ește)

1. în felul bandiților; în mod banditesc; ca bandiții; tâlhărește.


Banditism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. banditisme)

1. mulțimea de activități ilegale ale bandiților.

2. act, faptă violentă săvârşită de o bandă; tâlhărie.


Adoptiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptif, lat. adoptivus)

1. (despre copii) primit în familie cu drepturi şi obligaţii de copil propriu; înfiat.

2. (despre părinţi) dobândit prin adopţie.


Anchilocorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anchilo- + -corie)

1. (med.) obliterare congenitală sau dobândită a pupilei.


Anovarie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anovarie)

1. (med.) lipsă, atrofie a ovarelor; această afecțiune rară poate fi congenitală, adică prezentă de la naștere, sau dobândită în urma unei intervenții chirurgicale.


Apaş

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apache)

1. (pl.) indieni din Texas.

2. derbedeu, huligan, bandit, hoţ, tâlhar.


Apatrid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apatride)

1. adj. care nu are cetățenie; lipsit de patrie.

2. s. m. f. persoană care a pierdut calitatea de cetățean al patriei sale (părăsind-o în mod ilegal) și n-a dobândit nici cetățenia țării în care s-a stabilit.

3. om fără patrie.

4. (persoană) fără cetățenie; heimatlos.


Areflexie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aréflexie)

1. absenţă a reflexelor care poate fi totală sau parțială, congenitală sau dobândită.