Dictionar

barbă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbe)

1. fiecare dintre perişorii implantaţi în tija unei pene de pasăre.
 

barba caprei

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Calocera viscosa
2. FR Calocère visqueuse
3. EN Clammy Calocera
4. DE Klebriger Hörnling; Klebriges Schönhorn
5. RU кaлоцерa липкaя
6. HU narancsszínű enyves korallgomba, kecskeszakáll
 

barbacană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbacane)

1. lucrare de fortificaţie care protejează capul unui pod, intrarea unei cetăţi etc.
2. deschidere înaltă şi îngustă în zidul unui turn, al unui coridor.
3. deschizătură mică lăsată din loc în loc în zidăria unei culee de pod, a unui zid de sprijin pentru a permite scurgerea apelor colectate în spatele acestora.
 

barbadensis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. barba densis)

1. specie de bumbac care produce fire de calitate superioară.
 

barbar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. barbare, lat. barbarus)

1. nume dat de greci şi romani oricărui individ care aparţinea unei populaţii străine.
2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparţinând unui asemenea popor.
3. (fig.; şi adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan.
4. (adv.) în mod crud, sălbatic.
 

barbarie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbarie, lat. barbaria)

1. stadiu de civilizaţie înapoiată în care se află un popor, un grup, un om.
2. lipsă de respect pentru cultură şi civilizaţie; faptă, atitudine în care se reflectă o asemenea concepţie; sălbăticie, cruzime, neomenie.
 

barbarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbarisme, lat. barbarismus)

1. cuvânt, construcţie introduse într-o limbă străină fără a fi necesare şi neintegrate în limba care le-a împrumutat.
 

adonis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adonis)

1. (fam.) bărbat tânăr foarte frumos.
 

agnat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agnat, lat. agnatus)

1. rudă a cărei relație este urmărită numai prin bărbații membri ai familiei.
2. rudă de sex masculin din partea tatălui.
 

ANDR(O)-, -andrie, -andru

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. andro-, cf. gr. aner, -dros)

1. „bărbat”.
 

androfilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. androphilie)

1. simpatie pentru bărbaţi.
2. (antonim) androfobie.
 

androfobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. androphobie)

1. aversiune patologică faţă de bărbaţi; misandrie.
 

androgin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. androgyne)

1. adj. hermafrodit.
2. (despre plante) cu anteridii şi organe pe aceeaşi hifă.
3. s. m. (mit.) fiinţă fabuloasă jumătate bărbat şi jumătate femeie.