Dictionar

bascula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. basculer)

1. a executa o mișcare de rotație limitată în jurul unei axe orizontale.
 

basculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bascule)

1. balanță cu două brațe inegale, pentru greutăți mari.
2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mișcare oscilatorie liberă.
3. aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice.
4. dispozitiv care permite modificarea poziției în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic.
5. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile.
 

basculant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basculant)

1. adj. care basculează.
2. adj., s. f. (autocamion) echipat cu o benă basculantă.
 

basculator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. basculeur)

1. dispozitiv mecanic pentru descărcarea prin basculare a unui autocamion, vagonet etc.
 

autobasculantă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + basculantă)

1. autocamion prevăzut cu benă basculantă, permițând astfel descărcarea materialelor transportate; autocamion (camion) basculant.
 

autodumper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. autodumper, germ. Auto-Dumper)

1. autocamion cu cuvă metalică basculantă.
 

basculant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. basculant)

1. adj. care basculează.
2. adj., s. f. (autocamion) echipat cu o benă basculantă.
 

basculator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. basculeur)

1. dispozitiv mecanic pentru descărcarea prin basculare a unui autocamion, vagonet etc.
 

culbutor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. culbuteur)

1. basculator.
2. pârghie care comandă mișcarea unei supape în distribuția combustibilului la unele motoare cu ardere internă, cu supape suspendate.
 

decimal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décimal)

1. adj. zecimal.
2. s. n. basculă (1) cu greutăți, etalon de zece ori mai mici.