Dictionar

Rezultate secundare (Batjocori):

Disprețuitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (dispreţui + -tor)

1. care disprețuiește, care exprimă sau dovedește dispreț; batjocoritor.


Mortifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. mortifier)

1. tr., refl. a(-şi) chinui trupul.

2. (fig.) a batjocori, a umili.

3. refl. a se cangrena, a se necroza.


Sardonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sardonique)

1. (despre râs, zâmbet; şi adv.) care exprimă răutate, satisfacţie diabolică; batjocoritor, maliţios, sarcastic.


Satiric 1, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. satirique, lat. satiricus)

1. adj. specific satirei; care ţine de satiră; ironic, batjocoritor, muşcător.

2. s. m. autor de satire.

3. s. n. conţinut, caracter specific satirei.


Porc

Parte de vorbire: s. m.
Origine: (lat. porcus)

1. mamifer omnivor, cu capul de formă conică și cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, care este domesticit și crescut pentru carnea și grăsimea lui; (în special) masculul adult al speciei.

2. ~ sălbatic (sau mistreț) = mistreț.

3. (prin restr.) carne de porc.

4. ~ proaspăt = carne de porc proaspăt ucis, nici sărată, nici afumată.

5. ~-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi; (și la sg.) animal care face parte din acest gen.

6. ~-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți, veninoși.

7. epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos.

8. (fam.) persoană a cărei murdărie, comportament fizic, atitudine morală sau intelectuală trezește un dezgust profund.

9. (expr.) ~ de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos.

10. (expr.) a tăcea ca ~ul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se este preocupat de altceva, pentru a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri.

11. (expr.) a mâna ~ii la jir = a sforăi tare în somn.

12. (expr.) n-am păzit (sau n-am păscut) ~ii împreună, se spune cuiva pentru a-i atrage atenția își permite gesturi de familiaritate.

13. (expr.) a îngrășa ~ul în ajun = a încerca (zadarnic) recupereze în ultimul moment timpul pierdut.

14. (expr.) a face (pe cineva) albie (sau troacă) de ~i = a certa (pe cineva) foarte tare; a batjocori cu vorbe grele.


Hulitură

Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (huli + -tură)

1. blasfemiere a ceva considerat sfânt; hulire.

2. calomniere; (prin ext.) defăimare.

3. facere de râs, de rușine, de ocară; batjocorire.

4. înjosire a cuiva în ochii altora; hulire.

5. vorbe de ocară; vorbe de rău despre cineva; hulire.

6. (prin ext.) disprețuire.