OK
X
bigamie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bigamie)
1.
situație
a
cuiva
căsătorit
cu
două
persoane
în
același
timp.
bigam, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. bigame, lat. bigamus)
1.
I.
care
este
căsătorit
cu
două
persoane
în
același
timp.
2.
care
se
referă
la
bigamie.
3.
II.
cel
care
se
găsește
în
situația
de
bigamie,
adică
căsătorit
concomitent
cu
două
persoane.