Dictionar

broșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brocher)

1. a lega laolaltă colile unei broșuri, cărți etc.
2. a găuri, a șănțui prin așchiere o piesă metalică.
3. a executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat.
 

broșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. broche)

1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc.
2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare.
3. schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie.
4. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor.
5. unealtă folosită la mașina de broșat.
 

broșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brochage)

1. poziție de suprapunere a unor piese heraldice.
2. mod de imobilizare a unei fracturi cu o broșă (3).
 

broșat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (broşa)

1. acțiunea de a broșa; broșare, legat.
2. coasere împreună a foilor și coperților moi ale unei cărți, broșuri et cetera.
3. (tehn.) prelucrarea unei piese metalice pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.
 

broșat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (broșa)

1. (despre cărți, broșuri) care are foile și coperțile moi cusute împreună.
2. (tehn.) (despre piese metalice) care este prelucrat pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.
 

debroșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débrocher)

1. a desface legătura unei cărți.
 

broșaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brochage)

1. poziție de suprapunere a unor piese heraldice.
2. mod de imobilizare a unei fracturi cu o broșă (3).
 

broșat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (broşa)

1. acțiunea de a broșa; broșare, legat.
2. coasere împreună a foilor și coperților moi ale unei cărți, broșuri et cetera.
3. (tehn.) prelucrarea unei piese metalice pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.
 

broșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. broche)

1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc.
2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare.
3. schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie.
4. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor.
5. unealtă folosită la mașina de broșat.
 

caiet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cahier, pol. kajet)

1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broșate, pentru scris, desenat etc.
2. ~ de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziție.
3. publicație periodică cu diverse studii, note etc.
 

clips

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Klips)

1. bijuterie (agrafă, broșă sau cercel) echipată cu un fel de clapă sau ac cu arc, care îi permite să fie atașată de îmbrăcăminte sau de o parte a corpului.
2. piesă formată din două elemente care se asamblează și se desfac ușor.
 

paperback

Parte de vorbire:  s.n. (anglicism)  
Etimologie: (engl. paperback)

1. carte broșată a cărei copertă este flexibilă și ale cărei pagini sau caiete de pagini sunt lipite (majoritatea cărților vândute în prezent sunt în acest format); ediție de masă.