Dictionar

abrupt; terminat brusc

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT abruptus
2. FR abrupt; tronqué
3. EN abrupt; praemorse
4. DE abgestutzt; abgeschnitten; abgebrochen; abgerissen; kegelstumpfförmig; steil
5. RU крутой; оборванный
6. HU hirtelen végződő
 

brusc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brusque)

1. (şi adv.) care se produce pe neaşteptate; precipitat, subit.
 

brusca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. brusquer)

1. a trata cu violenţă, brutal, aspru; a repezi.
2. a grăbi, a forţa (o hotărâre, un deznodământ).
 

bruscheţe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bruschezza)

1. comportare, atitudine aspră, grosolană; asprime, violenţă.
 

abreacţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abréaction)

1. (psihan.) reapariţie bruscă a unor tensiuni emoţionale, regulate.
2. reacție de eliberare a unor tensiuni emoționale care altfel ar întreține conflictele psihice și ar genera tulburări durabile; reacție de apărare.
3. sin. catharsis.
 

abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.
 

absenţă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absence, lat. absentia)

1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.
2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
3. (fig.) neatenţie, distracţie.
 

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
 

aftoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphtose)

1. boală infecţioasă generală, datorată unui ultravirus, prin leziuni veziculo-ulceroase de tipul aftelor, cu debut brusc.
 

agresa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. agresser)

1. a ataca fără provocare, violent și brusc, o persoană sau mai multe; a comite o agresiune.