Dictionar

Rezultate secundare (Caduc):

Caduc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caduc, lat. caducus)

1. lipsit de trăinicie, şubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.

2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.

3. (despre formaţiuni cornoase la animale) care cade periodic.

4. (despre legate, donaţii) care nu mai are putere legală.

5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.


Caduc; căzător

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT caducus; deciduus

2. FR caduc; tombant; caduque

3. EN caducous; falling; deciduous

4. DE (früh) abfallend

5. RU опaдaющий

6. HU lefeslő, hullatag


Caduceu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. caduceus, fr. caducée)

1. sceptru încolăcit de doi şerpi, semn distinctiv al zeului Hermes (Mercur), simbolizând pacea şi comerţul.


Caducifer

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. caducifer)

1. purtător de caduceu (sceptrul lui Hermes, care a devenit semnul vestitorilor și mesagerilor).


Caducitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caducité)

1. însuşire, faptul de a fi caduc.

2. ineficacitate a unui act juridic.

3. încetare a valabilităţii unui tratat.


Caducifer

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. caducifer)

1. purtător de caduceu (sceptrul lui Hermes, care a devenit semnul vestitorilor și mesagerilor).


Caducitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caducité)

1. însuşire, faptul de a fi caduc.

2. ineficacitate a unui act juridic.

3. încetare a valabilităţii unui tratat.


Deciduu, -uă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. deciduus)

1. (despre caliciu, frunze etc.) care se detaşează de pe un organ; caduc, nepersistent.

2. membrană ~uă = mucoasă a uterului gravidei care se expulzează după naştere.


Hibernacul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hibernacle)

1. mugur metamorfozat şi caduc, hibernant.


Caduc; căzător

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT caducus; deciduus

2. FR caduc; tombant; caduque

3. EN caducous; falling; deciduous

4. DE (früh) abfallend

5. RU опaдaющий

6. HU lefeslő, hullatag


Sempervirent, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (lat. semper virens „totdeauna verde”)

1. I. califică o plantă care își păstrează frunzișul pe tot parcursul anului.

2. II. plantă care are frunzele verzi tot timpul anului.

3. I. (antonime) caduc, căzător.