Dictionar

Rezultate principale (Cancelarie,):

Cancelarie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cancelleria, rus. kanceliariia)

1. birou, secţie a unei instituţii admi-nistrative.

2. sală într-o şcoală, loc de adunare a cadrelor didactice.

3. serviciu în cadrul reprezentanţelor diplomatice şi consulare.


Rezultate secundare (Cancelarie,):

Abreviator

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.

2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.

3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.


Cancelar

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cancellarius)

1. (în evul mediu) şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale.

2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania şi, odinioară, în Rusia şi în Austria.

3. înalt demnitar al unei instituţii în unele ţări (Anglia, Franţa etc.).

4. lord ~ = preşedintele Camerei Lorzilor în Anglia.

5. şeful cancelariei unei reprezentanţe diplomatice sau consulare.

6. şef administrativ al unor universităţi din S.U.A.


Regeste

Parte de vorbire: s. f. pl.
Origine: (fr. regeste, lat. regesta)

1. nume dat în evul mediu actelor, documentelor etc. emanate în serie cronologică de la aceeași cancelarie și de la același personaj, însoțite de note explicative și de extrase din cronici.

2. repertorii, rezumate ale documentelor, date în ordine cronologică (la volumele de documente, bibliografii etc.).


Secretariat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. secrétariat)

1. funcție, titlu de secretar.

2. serviciu într-o instituție, întreprindere etc. care se ocupă cu rezolvarea lucrărilor curente de birou, de cancelarie.

3. birou unde funcționează acest serviciu.

4. organ al unei organizații internaționale având atribuții administrative și executive.

5. organ al unui partid comunist sau muncitoresc care organizează și controlează îndeplinirea hotărârilor partidului.

6. denumire dată persoanelor însărcinate întocmească procesul-verbal asupra dezbaterilor unei ședințe.