chibzuială

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (chibzui + -eală)

1. faptul de a (se) chibzui; judecată cumpănită.
2. (loc. adv. și adj.) cu ~ = (în mod) chibzuit, bine gândit.
3. (loc. adv. și adj.) fără ~ = (în mod) necugetat.
4. (loc. adverb.) a fi de bună ~ = a fi cumpănit, a avea o judecată dreaptă.
5. (loc. verb.) a sta la ~ = a chibzui; a sta pe gânduri, a șovăi.

calculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (calcula)

1. (despre oameni) chibzuit, cumpănit, preocupat de propriile interese.

delibera

Parte de vorbire:  I. vb. intr., II. vb. tr.  
Etimologie: (fr. délibérer, lat. deliberare)

1. I. a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre.
2. a examina, a cântări toate elementele unei întrebări (cu alte persoane) înainte de a lua o decizie.
3. II. a decide rezultatul acestei examinări aprofundate, a soluționa.
4. (rar) a pune în libertate; a elibera.

economie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia)

1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forțelor de producție și a relațiilor de producție.
2. totalitatea relațiilor de producție care constituie cadrul desfășurării muncii sociale.
3. ~ de piață = formă de organizare și funcționare a economiei în care oamenii își desfășoară activitatea în mod liber, autonom și eficient.
4. ramură, sector de activitate productivă.
5. gospodărire.
6. știința care se ocupă cu studiul economiei.
7. ~ politică = știință socială care studiază legile producției sociale, ale repartiției și schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică.
8. chibzuință, cumpătare (în cheltuieli).
9. (pl.) rezervă de bani: bani agonisiți.
10. alcătuire, compoziție a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc.

goliardie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. goliardie, it. goliardia)

1. complexul de obiceiuri și comportamente ale goliarzilor, cărora le-a fost atribuit în mod tradițional, în trecut, un stil de viață fără griji și vesel, lipsit de chibzuință sau de seriozitate, dar și un spirit de generozitate spontană.
2. spirit de goliard; năzdrăvănie, libertinism; nonconformism.

irezonabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. irraisonnable)

1. care nu este rezonabil, nu se conformează rațiunii; nerațional, nechibzuit, lipsit de judecată; nerezonabil.
2. care nu este înzestrat cu rațiune.
3. care nu se menține în limite normale, obișnuite.
4. care este necorespunzător cu valoarea lucrului de cumpărat.
5. (antonim) rezonabil.

menaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ménager)

1. tr. a trata atent și binevoitor, a se purta bine față de cineva.
2. a folosi cu chibzuință, a cruța.
3. refl. a-și cruța puterile, a se îngriji.