Dictionar

cicatrice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cicatrice, lat. cicatrix)

1. semn, urmă lăsată de o rană, de o arsură după vindecare.
 

cicatrice

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cicatrix
2. FR cicatrice
3. EN cicatrice
4. DE Narbe; Schmarre
5. RU рубец; рубчик
6. HU seb, heg, ripacs
 

cheloid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. chéloïde)

1. (med.) tumoare benignă a pielii, fibroasă, alungită, pe locul unei cicatrice; formă de tumoare rezultată dintr-o creștere a dermei la nivelul unei plăgi vindecate; (var.) keloid.
 

cicatriculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cicatricula)

1. cicatrice mică.
2. disc mic care închide nucleul femel al oului.
3. cicatrice pe tulpină sau pe ramură la locul de desprindere a pețiolului.
 

cicatriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cicatriser)

1. tr., refl. a (se) vindeca lăsând o cicatrice.
 

ectimă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ecthyma, gr. ekthyma)

1. boală de piele infecțioasă manifestată prin pete roșii, mai mari decât cele de impetigo, mai profunde și cu aspect ulceros, care lasă cicatrice.
 

lambou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lambeau)

1. bucată de carne sau de piele care se conservă la amputații; segment de țesut moale reținut în timpul amputării unui membru pentru a acoperi părțile osoase și a obține o cicatrice moale.
2. ceea ce rămâne dintr-un întreg divizat, rupt, uzat; fâșie, parte, fragment.
 

laparocel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. laparocèle)

1. (med.) hernie care se formează peste o cicatrice rezultată în urma unei intervenții chirurgicale; hernie ventrală.