Dictionar

Rezultate secundare (Cioc,):

Ciocănitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ciocănit + -ură)

1. zgomot produs de lovituri repetate, cu ciocanul sau cu alte obiecte, într-un corp tare; ciocănit.


Cioclej

Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (necunoscută)

1. partea de jos a tulpinii porumbului, rămasă la nivelul pământului după ce restul tulpinii a fost tăiat la recoltare; hlujan; strujan.

2. (var.) ciocleș, ciuclej, coclej, cotlej.


Cioclejel

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (cioclej + -el)

1. (ornit.; Bucov.) mică pasăre care trăiește prin ciocleji; împărătuș, pitulice, sfredeluș.

2. (reg.) cioclej.


Cioclete

Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (prob. ciocle[jel] + [vrăbe]te)

1. (ornit.) pasăre mică cu penele de culoare brună împestrițate cu negru, cu pântecele cenușiu, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată; cioclejel, vrabie, vrăbete.


Ciocolată

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ciocolata)

1. amestec solidificat de cacao şi zahăr cu alte ingrediente.

2. băutură din praf de ciocolată (1) dizolvat în apă sau în lapte.


Ciocolaterie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. chocolaterie)

1. întreprindere în care se fabrică produse de ciocolată; fabrică de ciocolată.

2. magazin care vinde ciocolată și produse de ciocolată.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Aborda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aborder)

1. intr. (despre nave) a se ciocni.

2. a se opri lângă o navă bord la bord.

3. a acosta.

4. tr. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi.

5. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuţie.


Abordaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.

2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.

3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.


Absurd, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.

2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.

3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.

4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.


Abumarkub

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.


Acvilă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. aquila)

1. pasăre răpitoare de zi, cu cioc şi cu aripi puternice; pajură.