Ciomag

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (tc. çomak, çumak)

1. băț gros (noduros), uneori cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă, măciucă, ghioagă.

2. lovitură, bătaie cu bâta.

3. tăvălug de treierat.

4. (pop.) organ genital al armăsarului (sau al calului).

5. (fig.) a ști de ~ = a ști de frică.

---

Ciomăgeală

Parte de vorbire: s.f. (fam.)
Origine: (ciomăgi + -eală)

1. bătaie cu ciomagul; bătaie zdravănă.

2. (var.) ciumăgeală.

---

Ciomăgel

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ciomag + -el)

1. diminutiv al lui ciomag; ciomăgaș, ciomăguț.

2. lovitură ușoară dată cuiva cu un ciomăgel.

---

Ciomăgi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (v. ciomag)

1. a bate cu ciomagul; a trage (cuiva) o bătaie zdravănă.

---

Ciomăgit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. ciomăgi)

1. bătut rău (cu ciomagul).

---

Ciomăgitor

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ciomăgi + -tor)

1. care bate cu ciomagul.

---

Ciomăgos

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ciomag + -os)

1. cu noduri, noduros.

---

Bastonadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bastonnade)

1. bătaie cu bastonul, ciomăgeală.

---

Ciomăgel

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ciomag + -el)

1. diminutiv al lui ciomag; ciomăgaș, ciomăguț.

2. lovitură ușoară dată cuiva cu un ciomăgel.

---

Ciomăgeală

Parte de vorbire: s.f. (fam.)
Origine: (ciomăgi + -eală)

1. bătaie cu ciomagul; bătaie zdravănă.

2. (var.) ciumăgeală.

---

Ciomăgi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (v. ciomag)

1. a bate cu ciomagul; a trage (cuiva) o bătaie zdravănă.

---

Ciomăgit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. ciomăgi)

1. bătut rău (cu ciomagul).

---

Ciomăgitor

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ciomăgi + -tor)

1. care bate cu ciomagul.

---