Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. circumscribere)
1. a construi o figură geometrică circumscrisă.
2. a delimita, a încadra între anumite limite; a demarca.
Parte de vorbire: s.
Origine: (artist + -ism)
1. fetişizare a mijloacelor de expresie, circumscriere a mijloacelor artistului doar la procedeele formale ale unei comunicări.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. corseter)
1. a pune într-un corset (medical); a strânge în corset.
2. (fig.) a închide într-un cadru rigid, a da o formă rigidă.
3. (fig.) a limita libertatea de acțiune, de creație, prin reguli, principii, legi; a îngrădi, a încătuşa; a circumscrie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. binomiale)
1. care se referă la binom; binomic.
2. (teoria probabilităților) lege ~ă = lege de probabilitate discretă descrisă de doi parametri: n numărul de experimente efectuate și p probabilitatea de succes (frecvența numărului de succese obținute la repetarea mai multor experimente aleatoare identice și independente).
3. (taxonomie) nume ~ = combinație de două cuvinte folosite pentru a desemna o specie (primul cuvânt, substantivul generic, circumscrie un gen; al doilea, epitetul specific, inseparabil de numele generic, servește la desemnarea speciei din cadrul acestui gen).
4. (biologie) nomenclatură ~ă = metodă de desemnare științifică a speciilor de animale și plante, introdusă de Carl von Linné în secolul al XVII-lea, care constă în faptul că denumirea genului este urmată de calificativul numelui speciei.