Dictionar

Rezultate secundare (Ciuli):

Ciulicoaie

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (ciulică + -oaie)

1. femeie care s-a dedat desfrâului; desfrânată.


Paciuli

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. patchouli)

1. inv. plantă erbacee tropicală din familia labiatelor, din ale cărei frunze se extrage un ulei eteric, folosit în parfumerie.


Tocă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. toque)

1. acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocaţi sau de magistraţi.

2. căciuliţă sau pălărioară fără boruri purtată de femei.


Ciomag

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (tc. çomak, çumak)

1. băț gros (noduros), uneori cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă, măciucă, ghioagă.

2. lovitură, bătaie cu bâta.

3. tăvălug de treierat.

4. (pop.) organ genital al armăsarului (sau al calului).

5. (fig.) a ști de ~ = a ști de frică.


Măciuliat, -ă

Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (măciulie)

1. cu măciulie; bulbucat.

2. (var.) măciulat.


Măciucos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (măciucă + -os)

1. în formă de măciucă; cu măciulie.


Măciucă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (matteuca)

1. bâtă lungă și groasă, cu măciulie la unul dintre capete, uneori ferecată, folosită în trecut ca armă de luptă; lovitură dată cu o asemenea bâtă.

2. (prin restr.) parte îngroșată a unei măciuci, a unui baston etc.

3. (sport) obiect cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc. într-una din probele de gimnastică ritmică.