Dictionar

ferm, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ferme)

1. neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare.
2. (despre contracte, înțelegeri) încheiat în termeni preciși.
3. fix.
 

fermitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. fermeté)

1. caracter ferm; hotărâre neclintită, statornicie.
 

fix, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fixe, lat. fixus)

1. (și adv.) care nu se poate mișca sau muta; neclintit, nemișcat.
2. neschimbat, care nu se schimbă, nu variază.
3. idee ~ă = ideea care preocupă permanent pe cineva; obsesie, fixație.
4. care nu se descompune.
5. care se elimină greu.
6. precis, exact.
 

imobil 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. immobile, lat. immobilis)

1. nemișcat, neclintit, fix.
 

imobilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immobilité, lat. immobilitas)

1. stare de nemișcare, de fixitate, de neclintire.
 

inalterabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inaltérable)

1. care nu se alterează.
2. (fig.) de neclintit, tare.