Rezultate secundare (Coda):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. coda)
1. secţiune finală a unei compoziţii muzicale, codiţa unei note muzicale; cauda (2).
2. grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coder)
1. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (coda + -bil)
1. care poate fi codat; care se poate exprima cu ajutorul unui cod.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. codabilité)
1. capacitatea de a fi codificat (codat).
Parte de vorbire: s.m. (popular)
Origine: (codaț + -ior)
1. (entomologie) larvă produsă de oul albinei.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (coadă + fâțâi)
1. copil care se ține scai după cineva; codiță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cauda)
1. (anat.) partea subţiată posterioară ori terminală a unui organism sau organ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (coda + -bil)
1. care poate fi codat; care se poate exprima cu ajutorul unui cod.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. codage)
1. acțiunea de a coda; procesul de codificare sau decodificare; procesul de scriere a codului de calculator; codare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. codetta)
1. (muz.) coda1 de mici dimensiuni.
2. intermezzo la o singură voce care leagă uneori în fugă prima şi a doua expoziţie a subiectului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. codifier)
1. a reuni legi disparate, norme juridice într-un cod.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. compact-disk)
1. disc optic, de proporţii reduse (12 cm diametru), conţinând date digitalizate, decodabil prin sistem laser.