Dictionar

Rezultate secundare (Coda):

Coda 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. coda)

1. secţiune finală a unei compoziţii muzicale, codiţa unei note muzicale; cauda (2).

2. grup de note muzicale care încheie tema unei fugi.


Coda 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coder)

1. a exprima un mesaj cu ajutorul unui cod1 (2); a codifica.


Codabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (coda + -bil)

1. care poate fi codat; care se poate exprima cu ajutorul unui cod.


Codabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. codabilité)

1. capacitatea de a fi codificat (codat).


Codăcior

Parte de vorbire: s.m. (popular)
Origine: (codaț + -ior)

1. (entomologie) larvă produsă de oul albinei.


Codăfâț

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (coadă + fâțâi)

1. copil care se ține scai după cineva; codiță.

2. (var.) codofâț.


Cauda

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cauda)

1. (anat.) partea subţiată posterioară ori terminală a unui organism sau organ.

2. (muz.) coda.


Codabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (coda + -bil)

1. care poate fi codat; care se poate exprima cu ajutorul unui cod.


Codaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. codage)

1. acțiunea de a coda; procesul de codificare sau decodificare; procesul de scriere a codului de calculator; codare.


Codetta

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. codetta)

1. (muz.) coda1 de mici dimensiuni.

2. intermezzo la o singură voce care leagă uneori în fugă prima şi a doua expoziţie a subiectului.


Codifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. codifier)

1. a reuni legi disparate, norme juridice într-un cod.

2. a coda2.


Compact-disc

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. compact-disk)

1. disc optic, de proporţii reduse (12 cm diametru), conţinând date digitalizate, decodabil prin sistem laser.