Parte de vorbire: s.n.
Origine: (brucă + -oi)
1. ac încovoiat la un capăt, pentru prins părul; agrafă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coiffure)
1. denumire generică pentru bonetă, caschetă, cască etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. coïncide, lat. coincidere)
1. a se întâmpla, a se produce în acelaşi timp.
2. a fi identic, a se potrivi; a corespunde întocmai.
3. (despre linii, figuri) a se suprapune perfect.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coïncident)
1. care coincide (în spațiu și timp); care se suprapune exact.
2. care are loc concomitent cu un alt eveniment.
3. (antonime) incoincident, necoincident.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coïncidence)
1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalenţă, concordanţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coïnculpé)
1. inculpat împreună cu alţii în aceeaşi infracţiune penală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afocal)
1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel aşezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antérotor)
1. rotor cu palete elicoidale dispus în faţa rotorului propriu-zis al unui compresor centrifug cu palete radiale, care antrenează fluidul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bretesse)
1. lucrare de fortificaţie medievală care întărea o altă fortificaţie.
2. nazal (II) mobil la coifuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capeline, it. cappellina)
1. coif de fier în evul mediu care acoperea şi ceafa, purtat de pedestraşi.
2. bandaj circular pentru imobilizarea fracturilor, ancorarea aparatelor şi protezelor chirurgicale.
3. pălărie de damă cu boruri foarte largi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cimer)
1. figură care împodobea coiful de turnir (şi de luptă) al cavalerilor medievali.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circumnutation)
1. mişcare elicoidală de creştere a extremităţilor unui ax vegetal (tulpină, rădăcină etc.).