Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coïncidence)
1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente etc.; echivalenţă, concordanţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collimation, germ. Kolimation)
1. reglare a instrumentelor optice pentru a realiza coincidenţa dintre axa lor optică şi linia de vizare.