Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. colmatage)
1. acțiunea de a colmata și rezultatul ei; faptul de a obtura, de a a astupa ceva; colmatare.
2. fenomenul prin care un sistem poros sau de filtrare se blochează, se înfundă etc. împiedicând trecerea fluidului care l-ar putea traversa.
3. fenomen constând în ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. prin intermediul unor terenuri purtate și depuse de ape.
4. obturare totală sau parțială, cu depuneri sau diverse materiale, a unui orificiu.
5. (antonime) decolmatare, decolmataj, decolmatat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. décolmatage)
1. acțiunea de a decolmata și rezultatul ei; decolmatare, decolmatat.
2. curățare a canalelor, bazinelor etc. de depuneri sau diverse materiale.
3. acțiune fizică, chimică sau biologică exercitată asupra unui orificiu înfundat, sistem de filtrare etc. pentru a-i restabili total sau parțial permeabilitatea inițială.
4. (antonime) colmataj, colmatare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. colmatage)
1. acțiunea de a colmata și rezultatul ei; faptul de a obtura, de a a astupa ceva; colmatare.
2. fenomenul prin care un sistem poros sau de filtrare se blochează, se înfundă etc. împiedicând trecerea fluidului care l-ar putea traversa.
3. fenomen constând în ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. prin intermediul unor terenuri purtate și depuse de ape.
4. obturare totală sau parțială, cu depuneri sau diverse materiale, a unui orificiu.
5. (antonime) decolmatare, decolmataj, decolmatat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (colmata)
1. acţiunea de a colmata; colmataj.
2. umplerea naturală a unui bazin oceanic, marin sau lacustru, ori a albiei unui râu prin aluvionare.
3. lucrare de îmbunătăţiri funciare prin depunerea dirijată a materialului solid purtat în suspensie de apele curgătoare, în scopul ridicării nivelului terenurilor joase, inundabile.
4. umplere a porilor solului cu material solid transportat pe cale mecanică, în scopul micşorării porozităţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. décolmatage)
1. acțiunea de a decolmata și rezultatul ei; decolmatare, decolmatat.
2. curățare a canalelor, bazinelor etc. de depuneri sau diverse materiale.
3. acțiune fizică, chimică sau biologică exercitată asupra unui orificiu înfundat, sistem de filtrare etc. pentru a-i restabili total sau parțial permeabilitatea inițială.
4. (antonime) colmataj, colmatare.