OK
X
comandant
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. commandant)
1.
cel
care
deține
comanda
(unei
unități
militare,
expediții,
nave
etc.).
arhistrateg
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. archistratège, gr. arkhistrategos)
1.
(în
Grecia
antică)
comandant
suprem
al
armatei.
baraterie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baraterie)
1.
prejudiciu
adus
unei
nave
prin
încălcarea
intenționată
a
îndatoririlor
de
către
comandant
sau
echipaj.
burgrav
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bourgrave)
1.
comandant
al
unui
burg
în
Germania
evului
mediu.
burgraviat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. burgraviat)
1.
(istorie)
funcția
de
burgrav,
comandant
militar
al
unei
cetăți
care
exercita
și
dreptul
de
jurisdicție
asupra
burgheziei;
perioadă
de
timp
cât
cineva
este
burgrav.
căpitan
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. capitano, rus. kapitan)
1.
grad
de
ofițer
inferior,
între
locotenent
și
maior.
2.
(mar.)
~
-locotenent
=
grad
echivalent
căpitanului
din
armata
de
uscat.
3.
comandant
al
unei
nave
militare,
comerciale
sau
de
pasageri.
4.
~
de
port
=
funcționar
care
asigură
activitatea
unui
port.
5.
(fig.)
șef,
conducător.
6.
~
de
poștă
=
administrator
al
unei
poște.
7.
(sport)
jucător
desemnat
să
reprezinte
și
să
conducă,
în
timpul
unei
competiții,
echipa
din
care
face
parte.
centurion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. centurion, lat. centurio)
1.
ofițer
comandant
al
unei
centurii
(1).