Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. combinatio)
1. reunire, îmbinare, combinare.
2. substanţă formată din două sau mai multe elemente chimice.
3. (fam.) aranjament, plan; calcul.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT combinatio
2. FR combination
3. EN combination
4. DE Kombination; Zusammenstellung
5. RU комбинaция
6. HU kombináció, összeállítás
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT combinatio nova; neocombinatio
3. EN new combination
4. DE neue Kombination; Neukombination
5. RU новaя комбинaция; новокомбинaция
6. HU új kombináció, új összeállítás
Parte de vorbire: s.
Origine: (acva/riu/ + terariu)
1. combinaţie între un acvariu şi un terariu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albuminate)
1. combinaţie a unei albumine cu oxizi metalici; metaproteină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. aldoxime)
1. combinaţie organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammoniac)
1. gaz incolor, sufocant, cu miros înţepător, înecăcios, combinaţie a hidrogenului cu azotul.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ammoniate)
1. combinaţie a amoniacului cu un oxid metalic; amoniacat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anhydride)
1. substanţă anorganică (oxid) care, în combinaţie cu apa, dă un acid.
2. substanţă organică rezultând prin eliminarea unei molecule de apă din două grupări carboxil.
3. ~ carbonică = bioxid de carbon; ~ acetică = lichid incolor cu miros înţepător, folosit la fabricarea coloranţilor, a medicamentelor etc.