Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compartiment)
1. încăpere dintr-un spaţiu împărţit în mai multe subunităţi, separată cu pereţi despărţitori etc.
2. diviziune obţinută prin împărţirea unei suprafeţe plane.
3. sferă, sector, domeniu (de activitate).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. compartimenter)
1. a împărţi în compartimente.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. compartimentage)
1. acțiune de compartimentare; separare în entități închise și disjuncte; rezultat al acestei acțiuni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compartimental)
1. referitor la un compartiment; care reflectă o diviziune în compartimente.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (compartimenta)
1. acțiunea de a compartimenta și rezultatul ei; împărțire în compartimente; compartimentaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. afterpeak)
1. compartimentul cel mai apropiat de pupă al unei nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammonite)
1. cefalopod fosil cu cochilia în spirală, compartimentată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. anticamera)
1. compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auricule, lat. auricula)
1. fiecare dintre cele două compartimente superioare ale inimii; atrium (3).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. ballast)
1. lest (nisip, pietriş) care asigură stabilitatea unei nave, a unei maşini agricole sau reglarea altitudinii unui balon.
2. compartiment etanş al unui submarin care asigură scufundarea sau ridicarea submarinului la suprafaţă.
3. (fig.) ceea ce este inutil, de prisos.
4. strat de pietriş folosit ca pat pentru aşezarea traverselor unei linii ferate; amestec de pietriş şi de nisip la diferite construcţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banquette)
1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafaţă orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâşie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.