Dictionar

Comprehensiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compréhensif, lat. comprehensivus)

1. care înţelege repede şi just; inteligent, ager, pătrunzător.

2. înţelegător, binevoitor.


Comprehensivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după it. comprensività)

1. capacitatea de a înțelege mai multe lucruri; comprehensiune, înțelegere.


Comprehensiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compréhension, lat. comprehensio)

1. putere de pătrundere, de înţelegere; comprehensivitate.

2. (log.) totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni, determinată în raport cu sfera acesteia; conţinut.