Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communautaire)
1. care aparține comunității, care se referă la comunitate; care se desfășoară în comunitate.
2. care privește Comunitatea Europeană, Uniunea Europeană.
3. care aparține pieței comune europene.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (comunitar + -ism, cf. fr. communautarisme)
2. doctrină care vizează organizarea societății sub formă de comunități de persoane care împărtășesc aceeași identitate culturală, etnică sau religioasă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cénobitisme)
1. stare de cenobit; viață de cenobit.
2. formă de viață monahală comunitară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (comunitar + -ism, cf. fr. communautarisme)
2. doctrină care vizează organizarea societății sub formă de comunități de persoane care împărtășesc aceeași identitate culturală, etnică sau religioasă.