conţinut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contenu)

1. ceea ce încape într-un spaţiu limitat, într-un recipient.
2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esenţiale care caracterizează şi condiţionează existenţa şi schimbarea unui obiect sau fenomen.
3. (log.) totalitatea notelor esenţiale ale unei noţiuni; comprehensiune (2).
4. fondul de idei şi afectiv, semnificaţiile, mesajul unei opere de artă.
5. cuprinsul unei cărţi, reviste etc.; sumar.
6. (inform.) datele dintr-o celulă a unei maşini de calculat.

conţinut celular

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT contentus cellulae
2. FR contenu cellulaire
3. EN content of cell
4. DE Zellinhalt
5. RU содержимое клетки
6. HU sejttartalom

conţinutism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. contenutismo)

1. teorie estetică care acordă mare importanţă conţinutului operei.
2. preponderenţă a conţinutului într-o operă de artă faţă de mijloacele formale.

conţinutist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (conţinut + -ist)

1. (adept) al conţinutismului.
2. adj. care ține de conținut; conținutistic.

conţinutistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după it. contenutistico)

1. referitor la conţinutul unei opere literare; conținutist, de conținut.

acapnie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acapnie)

1. scădere a conţinutului de bioxid de carbon din sânge (cauzată de altitudini mari).

aeroionizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. aéroionisation)

1. conţinutul în ioni ai atmosferei.
2. metodă de tratament cu ioni electrici din aer, în bolile nervoase şi în dermatologie.

aglutinină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agglutinine)

1. anticorp care se formează în sistemul reticular şi limfocitar prin administrare de vaccinuri.
2. denumire dată unor substanțe specifice (anticorpi) conținute în anumite seruri, substanțe care provoacă aglutinarea, fie a anumitor microbi, fie a globulelor roșii.

alexină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alexine)

1. (med.) substanță albuminoidă conținută în serul normal de sânge, capabilă să completeze acțiunea unei imunizine.
2. substanţă proteică din plasma sangvină; complement; anticorp.

alonjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.

amilometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylomètre)

1. aparat pentru determinarea conţinutului de amidon din tuberculii de cartofi.