concert

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concert, it. concerto)

1. executare în public a unor lucrări muzicale.
2. compoziție muzicală amplă, de obicei în trei părți, scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră.
3. (fig.) unanimitate, înțelegere (deplină), acord, armonie.

cafe-concert

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. café-concert)

1. music-hall în care publicul ascultă muzică, privește spectacolul de revistă etc., stând la mese.

concerta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. concerter, it. concertare)

1. intr. a da un concert (1).
2. (despre șefi de state, diplomați etc.) a se consulta pentru a se pune de acord asupra unui proiect comun.
3. tr. a pune la cale, a pregăti (în comun).

concertant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concertant)

1. cu caracter de concert.
2. simfonie ~ă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au un rol dominant în orchestră; voce ~ă = voce cu caracter de virtuozitate solistică într-un ansamblu coral.

concertat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concerté, it. concertato)

1. stabilit, hotărât împreună cu alții; care rezultă dintr-o înțelegere, convenit.

concertină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concertine)

1. gen de acordeon hexagonal, cu claviatură din butoni.

concertino

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. concertino)

1. mic grup de instrumente solistice în concerto grosso.
2. lucrare muzicală concertantă cu formă liberă, în care sunt evidențiate calitățile instrumentiștilor soliști.
3. concert de proporții reduse.

agenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. agenzia)

1. reprezentanță a unei instituții sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituție specializată care primește și transmite presei știri și informații; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipație biletele de călătorie.

andante

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. andante)

1. adv. (muz.) lent, liniștit.
2. s. n. (parte dintr-o) sonată, simfonie, concert în acest tempo.

aubadă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aubade)

1. concert vocal sau instrumental dat în zorii zilei în cinstea cuiva, sub ferestrele sau la ușa acestuia; melodie compusă pentru acest concert; alboradă.
2. (antonim) serenadă, serenată.

cadență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cadenza, fr. cadence)

1. 1.. ritm de desfășurare a unei mișcări.
2. în ~ = cu mișcări uniform repetate.
3. frecvență (1); număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp.
4. succesiune ritmică a unor cuvinte, fraze, versuri.
5. formulă melodico-armonică de încheiere a unei fraze muzicale.
6. secțiune solistică cu caracter de improvizație dintr-un concert instrumental, care permite interpretului să-și etaleze virtuozitatea.

concerta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. concerter, it. concertare)

1. intr. a da un concert (1).
2. (despre șefi de state, diplomați etc.) a se consulta pentru a se pune de acord asupra unui proiect comun.
3. tr. a pune la cale, a pregăti (în comun).

concertant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concertant)

1. cu caracter de concert.
2. simfonie ~ă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au un rol dominant în orchestră; voce ~ă = voce cu caracter de virtuozitate solistică într-un ansamblu coral.