Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consoler, lat. consolari)
1. tr., refl. a(-şi) alina, a(-şi) mângâia durerea, necazul, întristarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. console)
1. mobilă în formă de policioară sau de măsuţă sprijinită de perete, pe care se aşază vase, statuete etc.
2. element de construcţie, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susţine un balcon, o cornişă etc.
3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ.
4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-maşină.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN bracket; corbel; conk; shelf
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolable)
2. (despre o durere, nenorocire) care poate deveni mai ușor de suportat.
3. (antonime) inconsolabil, neconsolabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolant)
1. care consolează; care aduce reconfort; consolator.
2. (antonime) dezolant, dezesperant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolateur)
1. care consolează; consolant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrafe, germ. Agraffe)
1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.
2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.
3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ancona)
1. consolă care susţine cornişa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. balsamo, lat. balsamum)
1. răşină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie.
2. (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolable)
2. (despre o durere, nenorocire) care poate deveni mai ușor de suportat.
3. (antonime) inconsolabil, neconsolabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolant)
1. care consolează; care aduce reconfort; consolator.
2. (antonime) dezolant, dezesperant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolateur)
1. care consolează; consolant.