Rezultate secundare (Constrânge,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boycott)
1. mijloc de constrângere constând în întreruperea organizată a relaţiilor economice, politice etc. cu o ţară, cu o întreprindere etc., în semn de protest.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coercitif)
1. care are puterea sau dreptul de a constrânge.
2. care exercită o constrângere; constrângător.
3. câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizaţia unui corp feromagnetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coercition, lat. coercitio)
1. constrângere (mai ales pentru a impune respectarea obligaţiilor legale).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comminatoire, lat. comminatorius)
1. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abţinerea de la săvârşirea unui fapt.
2. clauză ~ie = clauză penală într-un contract civil, menită să asigure mai bine executarea acestuia; daune ~ii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. condamner)
1. a osândi printr-o hotărâre jude-cătorească, a supune unei pedepse.
2. a dezaproba, a dezavua; a blama.
3. a constrânge, a obliga pe cineva la ceva.
4. a considera un bolnav pierdut, fără nici o speranţă de salvare.
5. a închide definitiv, a bloca (o fereastră, o uşă etc.).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. forcer, it. forzare)
1. a sili, a constrânge, a obliga (pe cineva, la ceva).
2. a ~ cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva; a ~ nota = a întrece măsura.
3. a sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forţă.