Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire)
1. nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coutumier)
1. referitor la cutumă; consuetudinar.
2. drept ~ = ansamblu de datini, obiceiuri ale unei regiuni sau ţări având putere de lege; obiceiul pământului.