Dictionar

Rezultate principale (Contempla):

Contempla

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr contempler, lat. contemplare)

1. tr., refl. a (se) privi îndelung, meditativ, cu admiraţie şi emoţie.

2. intr. a medita, a reflecta.


Rezultate secundare (Contempla):

Autocontempla

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. autocontempler)

1. refl. a se contempla pe sine însuşi.


Contemplare

Parte de vorbire: s.
Origine: (contempla)

1. acţiunea a de (se) contempla.

2. (fig.) atitudine de meditaţie, de observare pasivă a fenomenelor.


Contemplaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemplation, lat. contemplatio)

1. actul de a contempla, de a observa cu atenție; contemplare.

2. stare de fericire, detașare de realitate, visare.

3. concentrarea minții asupra subiectelor intelectuale sau religioase; meditație.


Contemplativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contemplatif, lat. contemplativus)

1. care contemplă, înclinat spre visare; meditativ, visător.

2. care se limitează contemple, fără vreun scop practic.


Contemplativism

Parte de vorbire: s.
Origine: (contemplativ + -ism)

1. orientare gnoseologică specifică materialismului premarxist, care atribuie individului un rol pasiv în procesul cunoaşterii.


Contemplativitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. contemplativité)

1. caracter contemplativ.

2. trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic.


Anahoret, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. anachorète, lat. anachoreta)

1. religios care duce, retras în singurătate, o viață de sobrietate și contemplare; eremit, pustnic, sihastru; (antonim) cenobit.

2. (prin ext.) om care trăiește departe de societate, ducând o viață austeră și virtuoasă.


Anamneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)

1. (la Platon) explicare a cunoaşterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară.

2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.

3. totalitatea antecedentelor unei boli, obţinute de medic prin interogarea bolnavului.


Autocontempla

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. autocontempler)

1. refl. a se contempla pe sine însuşi.


Budism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouddhisme)

1. religie asiatică, care, considerând viaţa un izvor de iluzii şi suferinţe, propovăduieşte renunţarea la orice plăceri şi atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare şi asceză.


Carmelit, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. carmélite)

1. I. referitor la religioșii care aparțin de ordinul contemplativ al Muntelui Carmel.

2. care se referă sau aparține de ordinul contemplativ al Muntelui Carmel.

3. II. membru al unui ordin călugăresc catolic, celebru prin austeritatea sa.


Chietism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quiétisme)

1. concepţie etico-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale.

2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.

3. (prin ext.) orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii.

4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.

5. (var.) cvietism, quietism.