Rezultate principale (Conveni,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. convenir, lat. convenire)
1. a corespunde dorinţelor cuiva, a-i plăcea.
2. a se înţelege, a cădea de acord.
3. a încheia o convenţie.
Rezultate secundare (Conveni,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. convenient)
1. care este potrivit sau care convine pentru cineva sau ceva; convenabil, oportun.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. it. convenienza, fr. convenance)
1. (pl.) totalitatea regulilor de purtare care se impun într-o anumită împrejurare; uzanţă, (înv.) convenanță.
2. de ~ = făcută numai pentru a respecta anumite norme sociale de formă.
3. căsătorie de ~ = căsătorie în care se ține seama numai de interese materiale și familiale.
4. potrivire.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (acont)
1. a plăti un acont, un avans din prețul convenit; (pop.) a arvuni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cancelling)
1. clauză într-un contract de transport maritim potrivit căreia se poate rezilia contractul dacă nava nu soseşte în portul de încărcare la termenul convenit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concerté, it. concertato)
1. stabilit, hotărât împreună cu alţii; care rezultă dintr-o înţelegere, convenit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convenable)
1. care convine sau poate conveni; acceptabil, mulţumitor.
2. (despre mărfuri, preţuri) ieftin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. defectus, germ. Defekt)
1. adj. care s-a defectat, s-a stricat.
2. s. n. imperfecţiune, lipsă, cusur.
3. deranjament, dereglare care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat, mecanism etc.
5. (fiz.) ~ de masă = diferenţa dintre suma particulelor constitutive ale unui atom şi masa reală a acestuia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fob)
1. (despre tranzacţii comerciale maritime) în care preţul convenit înglobează toate uzurile pe care le va suferi marfa până la destinaţie.