Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quotité)
1. sumă la care se ridică partea fiecăruia dintr-un întreg; cotă.
2. ~ disponibilă = parte din avere de care se poate dispune în viaţă sau prin testament, liberă de orice obligaţii legale de moştenire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embiellage)
1. ansamblu format din bielele unui motor cu arborele cotit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atout)
1. carte de joc de culoare socotită în mod convenţional superioară celorlalte cărţi.
2. situaţie, element, poziţie care oferă un avantaj în plus.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. avaliser)
1. (fin.) a da avalul unei cambii (avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei); a garanta (o cambie).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baliverne)
1. vorbă goală, lipsită de importanţă sau nesocotită; palavră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucle)
1. şuviţă de păr răsucită; cârlionţ, zuluf.
2. parte a ochiului unui fir în timpul tricotării.
3. curbă la racordarea aliniamentelor unei serpentine.
4. cotitură a unui curs de apă.
5. parte dintr-un cablu, dintr-o conductă etc. având forma unei porţiuni dintr-o curbă închisă.
6. (inform.) secvenţă din instrucţiunile unui program care se execută de mai multe ori până se satisfac anumite condiţii.
7. (cib.) suită de efecte în care ultimul corespunde celui dintâi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constant, lat. constans)
1. adj. care rămâne neschimbat; invariabil.
2. capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producţie, care nu-şi schimbă mărimea valorii în procesul de producţie.
3. s. f. (mat.) mărime având o valoare invariabilă.
4. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc.
5. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru acelaşi denotat.