Rezultate secundare (Creştet,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. apex)
2. punct de pe sfera cerească spre care se deplasează Soarele.
3. extremitatea posterioară a cochiliei gasteropodelor.
4. bonetă a flaminilor, la romani.
5. mitra vechilor regi şi satrapi perşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calotte)
1. fiecare dintre cele două părţi ale unei sfere, obţinute prin secţionarea acesteia cu un plan.
2. ~ craniană = partea superioară a cutiei craniene; ~ glaciară = masă de gheaţă care acoperă regiunile polare sau părţile superioare ale munţilor foarte înalţi; inlandsis.
3. parte a unei pălării care acoperă capul.
4. tichie (pe creştetul capului).
5. partea superioară a unei cupole semisferice, a unei excavaţii; boltă de tunel.
6. partea superioară a unei turele.
7. piesă metalică de formă emisferică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coque)
1. pieptănătură femeiască cu părul strâns sau împletit şi adunat pe ceafă, ori în creştetul capului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. mogota)
1. relief de mari dimensiuni, cu pereţii verticali şi creştetul plat, caracteristic carstului din regiunile tropicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. sinciput)
1. os al craniului care corespunde creştetului capului; vertex.
2. bregmă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tonsure, lat. tonsura)
1. ceremonie a tunderii părului din creştetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii.