Dictionar

Rezultate secundare (Cruţător):

Recrutător

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (recruta + -[ă]tor)

1. persoană care recrutează, care înrolează, care caută susținători; recrutor.

2. militar însărcinat cu recrutarea soldaților; recrutor.

3. persoană care recrutează pentru un partid, o asociație, folosind uneori propagandă mincinoasă; recrutor.


Acerb, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.

2. (antonime) agreabil, șarmant.


Inchizitor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inquisiteur, lat. inquisitor)

1. judecător al inchiziţiei.

2. (fig.) anchetator necruţător, aspru.


Ireductibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irréductible)

1. care nu poate fi redus la o formă mai simplă; care nu mai poate fi simplificat.

2. (fig.) de neîmpăcat, înverşunat; necruţător.


Cercetător

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT investigator; indagator; scrutator

2. FR chercheur scientifique; scrutateur

3. EN research worker; scientific explorer; inquirer

4. DE Forscherin

5. RU исследовaтель; изыскaтель

6. HU kutató


Păgânește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (păgân + -ește)

1. ca păgânii, în felul păgânilor.

2. (fig.) cu cruzime, fără milă, în mod necruțător.


Cercetător, -oare (1)

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cerceta + -ător)

1. care cercetează; care se dedică cercetării; care ține de cercetare.

2. care examinează cu atenție; care observă; care studiază; scrutător.

3. care caută descopere noi adevăruri științifice.