Rezultate secundare (Cruţător):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (recruta + -[ă]tor)
1. persoană care recrutează, care înrolează, care caută susținători; recrutor.
2. militar însărcinat cu recrutarea soldaților; recrutor.
3. persoană care recrutează pentru un partid, o asociație, folosind uneori propagandă mincinoasă; recrutor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)
1. care caută să rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.
2. (antonime) agreabil, șarmant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inquisiteur, lat. inquisitor)
2. (fig.) anchetator necruţător, aspru.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irréductible)
1. care nu poate fi redus la o formă mai simplă; care nu mai poate fi simplificat.
2. (fig.) de neîmpăcat, înverşunat; necruţător.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT investigator; indagator; scrutator
2. FR chercheur scientifique; scrutateur
3. EN research worker; scientific explorer; inquirer
4. DE Forscherin
5. RU исследовaтель; изыскaтель
Parte de vorbire: adv.
Origine: (păgân + -ește)
1. ca păgânii, în felul păgânilor.
2. (fig.) cu cruzime, fără milă, în mod necruțător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cerceta + -ător)
1. care cercetează; care se dedică cercetării; care ține de cercetare.
2. care examinează cu atenție; care observă; care studiază; scrutător.
3. care caută să descopere noi adevăruri științifice.