Dictionar

Rezultate secundare (Culme,):

Culmen

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. culmen)

1. porţiune superioară a monticulului vermisului cerebelului.


Apogeu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apogée, gr. apogaion)

1. punctul cel mai depărtat de Pământ de pe orbita unui satelit natural sau artificial.

2. punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei situaţii etc.; culme.


Capodoperă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capodopera)

1. operă desăvârşită, culme a creaţiei; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu.


Furibund, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. furibond, lat. furibundus)

1. care arată furie excesivă; furios, mânios la culme.

2. (despre un fenomen natural) care se caracterizează printr-o impetuozitate extremă.


Mont

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mont)

1. formă de relief reprezentată printr-o culme muntoasă care se suprapune unui anticlinal.

2. proeminenţă patologică a unui os, a unei articulaţii.


Summum

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. summum)

1. punctul, gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; culme.

2. (var.) sumum.


Zenit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zénith)

1. punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, diametral opus nadirului, pe verticală, deasupra locului de observaţie.

2. (fig.) culme, apogeu.