Dictionar

cumulus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. cumulus)

1. formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care vara prevestesc timpul frumos.
 

altocumulus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. altocumulus)

1. formație de nori dispuși în grupuri sau șiruri, de culoare cenușie, la altitudine de 6000 m.
 

cirocumulus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cirrocumulus)

1. formație de nori de mare altitudine, formați din cristale de gheață și dispuși în sfere mici, albe.
 

fractocumulus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fractocumulus)

1. fragment de cumulus rupt de vânt, situat la joasă altitudine.
 

stratocumulus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. strato-cumulus)

1. formație de nori inferiori cu aspect de câlți sau de sfere de culoare cenușie, dispuse în rânduri ori în grupuri, la o altitudine între 50 m și 20 km; cumulostratus.
 

cumuliform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cumuliforme)

1. (despre nori) de tip cumulus.
2. (meteorologie) care are aspectul unui nor de tip cumulus.
 

cumulostratus

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cumulostratus)

1. (meteo.) formație de nori alcătuită din straturi suprapuse, situate la o altitudine între 500 și 2500 m și cu o grosime de aproximativ 600 m; stratocumulus.
 

fractocumulus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fractocumulus)

1. fragment de cumulus rupt de vânt, situat la joasă altitudine.
 

grămadă de gunoi

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT strues fimi; cumulus stercoris
2. FR tas de fumier; fumière
3. EN dung hill; muck-heap
4. DE Dunghaufen; Düngerhaufen
5. RU кучa нaвозa
6. HU szeméthalom, szemétrakás, trágyahalom